Deşi de-a lungul timpului am auzit nenumărate definiţii ale frumuseţii, pentru mine se poate descrie că este acel “ceva” care aduce bucurie, zâmbete pe chip şi ne surprinde plăcut, printr-o energie benefică. Frumuseţea ar fi normal să ne bucure pe toţi, fie că este vorba de drăgălăşenie, zâmbet, bunătate, un chip luminous sau forme fizice. Dar de unde știm că ceea ce nouă ni se pare frumos, apare la fel și în ochii altora?
Frumusețea depinde de gusturi, dar este ea vreodată obiectivă? Putem să justificăm logic dacă ceva sau cineva este frumos sau nu? Răspunsul, dupa un răgaz de gândire ar fi desigur, nu. Şi aceasta se intâmplă pentru că frumuseţea nu este ceva simplu de evaluat, care se referă doar la standardele fizice; nu putem defini noţiunea de frumuseţe luând în calcul numai aspectul “vizibil”. Departe de mine dorinţa de-a ne pierde acum în noţiuni filozofice, însă de-a lungul căutărilor mele spirituale am aflat că frumuseţea este, de fapt, o rezultantă dintre componentele aspectului interior (inteligenţă, calm, putere interioară, spiritualitate, bunătate, compasiune, armonie, echilibru) şi cele ale aspectului exterior (înălţime, greutate, forme, culoarea părului, a ochilor, zâmbetul) – şi culmea, de cele mai multe ori primează aspectul interior!
Haideţi să recunoaştem cu toţii că am întâlnit persoane atât de placute si de luminoase, încât efectul generat asupra noastră era acela de frumuseţe şi armonie, deşi analizând mai în detaliu aspectele fizice, nu puteam spune ca erau perfecte. Şi dacă aspectul fizic ne ajută de obicei la prima interacţiune cu o persoană, cel care ne asigură adevăratul succes, pe termen lung, este aspectul interior.
Ideea apariţiei cărtii despre frumusete a încolţit când am observat că multe persoane, atât bărbaţi cât şi femei, se simt dezarmaţi sau complexaţi de lipsa anumitor parametrii fizici. Prin intermediul acestei cărţi aş dori să ne convingem împreună că fiecare dintre noi poate avea acces la frumuseţe, dacă repectăm câţiva paşi simpli, care ne vor ajuta să captăm succesul in tot ceea ce ne propunem să facem, în general.
Ca de obicei, voi oferi numeroase exemple din care putem învăţa cu toţii, inclusiv poveştile cu tâlc cu care v-am obişnuit în cărţile anterioare şi care, prin morala lor, ne ajută să facem “pasul înainte”. Se poate întâmpla să ne documentăm serios asupra unui subiect fără a genera urmări şi apoi să ne impresioneze profund un mic exemplu, care ne schimbă vieţile şi ne transformă în bine. Atunci când se produce declicul, putem face saltul în creşterea personală şi sper ca aceste drăguţe povestiri să completeze in mod fericit gândurile mele.
Voi incepe cu un exemplu personal, care este relevant doar ca o experinţă trăită de mine şi nu neapărat ca o cale de urmat. În copilărie nu pot spune ca eram frumoasă ci mai mult simpatică, prin vorbăria şi veselia mea; de multe ori, mama mi-a explicat că aspectul fizic nu dureaza “o veşnicie” şi, în consecinţă, să nu mă bazez prea mult pe el. Aşa că am crescut fără să fiu atât de preocupată de frumuseţea fizică. Mai tărziu, în adolescenţă, am inceput să-mi doresc sa fiu frumoasă şi să pot prezenta moda, ca mai toate fetele fascinate de succesul celebrităţilor de la TV; ţin minte şi acum că o invăţătoare de la şcoala în care preda mama (fosta profesoară de fizică), i-a spus mamei: “fetiţa ta va deveni o frumoasă cand va creşte mare!” Bineânţeles că auzind-o, a început să-mi placă acea învăţătoare, însă mama nu m-a încurajat în direcţia asta, deşi îi plăcea că sunt procupată de ţinuta mea. Privind în urmă, realizez că în acea perioadă, dezvoltând sentimente pozitive, înţelegere pentru cei din jur, armonie interioară şi veselie, trăsăturile mele au inceput să se “lumineze”, să se îndulcească şi devenisem foarte mândră că cei din jur îmi spuneau că sunt frumoasă…
Mult mai târziu am aflat, dupa ani de practică spirituală, că putem arăta tot mai bine, chiar dacă avansăm în vârstă, cu o singură condiţie: să ne dezvoltăm interiorul (sufletul) şi surpriza care ne aşteaptă este că atunci se aranjeaza şi celelalte aspecte din jur, aşa cum este mai bine, fără sa fi ştiut anterior cum să cerem. Cei apropiaţi mie, care văd pozele mele de la 20 ani, îmi spun că acum chipul meu este mai senin, chiar dacă vârsta mea a depăşit dublul vârstei de atunci.
În consecinţă, studiind mai mult acest aspect legat de frumuseţe şi de trecerea anilor, mi-am propus să scriu pentru a vă împartăşi cunoaşterea acumulată, ştiind deviza mea: dacă şi numai unul dintre dumneavoastră ajunge, citind aceasta carte, să fie mai fericit, mai frumos, să trăiască o viaţă mai bună, înseamnă ca efortul meu n-a fost in zadar!
Frumuseţea interioară din care derivă şi cea exterioară, are nişte componente despre care nu ne învaţă nimeni, pentru că nu se predau la şcoală, iar părinţii noştri poate că nu au ştiut de existenţa lor. Spre exemplu ECHILIBRUL, este starea cea mai apropiată pentru a primi – sănătate, succes, frumuseţe, reuşită – pentru că ne aduce tot mai aproape de acea pace interioară, care înseamnă încredere in Dumnezeu şi în planul divin. ARMONIA derivă din echilibru şi presupune înţelegerea şi acceptarea faptului ca tot ceea ce se întâmplă in Univers are un sens divin, în funcţie de ceea ce emitem: a fi în ARMONIE cu Universul înseamnă acceptarea Legii Karmei si înţelepciunea de a şti că ceea ce vine către noi, este un răspuns divin la faptele noastre şi nu vina celor din jur– atunci apare acea seninătate şi încredere care ne scapă de frică si de închistare.
Se spune că există 10 reguli pentru viaţă, pe care le primim la naştere, dar pe care le uităm pe parcurs, tocmai pentru a le “câştiga” din nou singuri, prin meritul personal:
“Regula numărul 1 – Vei primi un corp al tău, unic. Chiar dacă îţi iubeşti corpul sau nu, este al tău pentru toată viaţa, asa ca acceptă-l. Ceea ce contează este interiorul tău.
Regula numărul 2 – Vei primi lecţii, fie că vrei sau nu. Viaţa reprezintă o experienţă continuă de învăţare, fiecare zi aducând oportunităţi de a învăţa mai mult. Învăţarea acestor lecţii reprezintă cheia către descoperirea si împlinirea propriei tale vieţi.
Regula numarul 3 – Nu există greşeli, există doar lecţii. Evoluţia ta catre înţelepciune este un proces de experimentare, încercare si greşeală, aşadar inevitabil lucrurile nu vor merge întotdeauna conform planului, sau nu vor ieşi exact asa cum vrei tu. Compasiunea este remediul pentru judecata aspră, atât a noastră cât şi a celorlalţi. A ne comporta etic, păstrându-ne integritatea si umorul – in special capacitatea de a râde de sine şi de propriile greşeli – confirmă faptul că greşelile sunt doar lecţii pe care trebuie să le învăţăm.
Regula numărul 4 – Lecţia se repetă până când este învăţată. Ceea ce se manifestă ca probleme, provocări, neplăceri şi frustrări sunt lecţii – acestea se vor repeta până cand le vom accepta si învăţa. Conştientizarea şi abilitatea fiecăruia de a face schimbări sunt elemente necesare pentru învăţarea acestei reguli. Fundamentală este, de asemenea, acceptarea faptului că nimeni nu este o victimă a circumstanţelor sau a sorţii – cauzele trebuie recunoscute; altfel spus, totul se întâmplă raportat la modul nostru de a fi şi la comportament. A învinovăţi pe altcineva pentru propriile probleme este un mod de a scăpa şi de a nega; fiecare este responsabil pentru pentru ceea ce i se întâmplă.
Regula numărul 5 – Învăţarea este un proces continuu. Cât trăim învăţăm. Intră în ritmul vieţii, nu i te împotrivi. Asumă-ţi angajamentul de a invăţa şi de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ţi recunoaste propriile slabiciuni si îndeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru că rigiditatea va nega libertatea noilor posibilităţi.
Regula numărul 6 – ACOLO nu înseamnă mai bine decât AICI. Celaltă parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenţa ta acolo nu garantează fericirea eternă. Fii recunoscator şi bucură-te de ceea ce ai şi de călătoria ta. Apreciază mai bine ceea ce este bun in viaţa ta, decât să acumulezi lucruri care nu te vor conduce către fericire. Trăirea în prezent te ajută să obţii pacea.
Regula numărul 7 – Ceilalţi sunt oglinzi care te reflectă pe tine. Iubeşti sau urăsti ceva la o persoană raportat la ceea ce iubeşti sau urăşti la tine. Fii tolerant, acceptă-i pe ceilalţi asa cum sunt şi străduieşte-te sa conştientizezi; încearcă să te înţelegi şi să percepi obiectiv propria ta persoană, gândurile şi sentimentele tale. Experienţele negative sunt oportunităţi de a vindeca rănile pe care le ai. Ajută-i pe ceilalţi şi astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil să îi ajuti pe ceilalţi, este un semn că nu răspunzi corespunzător propriilor tale nevoi.
Regula numărul 8 – Ce se intamplă cu viaţa ta este alegerea ta. Deţii toate uneltele şi resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asumă-ţi responsabilitatea asupra ta. Învaţă sa renunţi atunci când nu poţi schimba lucrurile. Nu te enerva, gândurile amare îţi întunecă mintea. Curajul este în fiecare dintre noi, foloseşte-l atunci când trebuie să faci ceva bun pentru tine. Cu toţii avem o putere înnăscută şi un spirit aventuros, pe care ar trebui să le folosim pentru a îmbrăţişa ceea ce urmează.
Regula numărul 9 – Răspunsurile sunt la tine. Ai încredere în instinctele şi în sentimentele tale, chiar dacă le auzi ca pe o voce slabă sau dacă apar ca o sclipire de moment. Ascultă-ţi sentimentele ca şi cum ar fi sunete. Vezi, auzi şi ai încredere. Foloseşte inspiraţia înnăscută.
Regula numărul 10 – Vei uita toate acestea la naştere. Toţi ne naştem cu aceste capacităţi – primele noastre experienţe ne conduc într-o lume fizică, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotărâte, cinice şi lipsite de credinţă si încredere. Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevăruri Universale care se aplică tuturor. Când te rătăceşti, apelează la ele. Ai încredere în puterea spiritului. Aspiră către înţelepciune – aceasta este ceamai înaltă încercare a vieţii şi nu accepta limite în afara acelora impuse de tine!
Dacă putem asimila şi folosi în viaţa noastră regulile de mai sus, înseamnă că am ajuns la acel nivel de înţelepciune care ne oferă acces, prin echilibru, la tot ceea ce ne-am putea dori, inclusiv frumuseţe. Atunci când înţelegem că ceea ce primim este consecinţa faptelor noastre, apare acel echilibru care ne apară şi ne aduce, cu generozitate, ceea ce ne-am putea dori. Iată mai jos o poveste cu tâlc despre acceptare, echilibru şi pozitivitate:
“A fost odată un rege african, care avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, fie ea bună sau rea, să spună mereu: e foarte bine! El avea mereu încredere că ceea ce se întâmpla avea un sens mai înalt decât ceea ce cuprindea judecata umana.
Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vînătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Din greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare de la mîna stîngă. Fără să fie impresionat de situaţie, prietenul a remarcat, ca de obicei:
-E foarte bine!
Regele, rănit şi urlînd de durere, a replicat:
-Nu, nu e bine deloc! şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.
Peste ceva timp, regele vâna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de un trib de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l pună pe foc. Dar unul dintre canibali a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, canibalii aveau ca regulă să nu mănînce pe nimeni care nu era complet întreg. Aşa că l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de întîmplarea de la vânătoare, cînd îşi pierduse o parte din deget şi, cuprins de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat din închisoare.
-Ai avut dreptate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. Apoi îi spuse: -Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.
-Nu-i adevărat, a replicat prietenul. Este foarte bine că m-ai închis!
-Ce vrei să spui cu asta, că este foarte bine? Cum poate fi bine să stai la închisoare?
Dar răspunsul îi deschise ochii:
-Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi mie nu îmi lipseşte nici o bucăţică din deget.
Iată că înţelepciunea lui i-a salvat viaţa.”
Mentiune: Acest capitol face parte din cartea “Frumusetea Interioara si Exterioara”, Claudia Nita Donca. Pentru mai multe detalii, va recomand cititrea cartii mentionate.